Vorbind la modul general, oamenii sunt sau nu sunt in fond singuri?
Cred ca raspunsul este relativ. Depinde ce-ti iei ca referinta.
Poate ca oamenii sunt, in fond singuri. Atunci cand te simti rau cand ti-e capul plin de tine si de ganduri si nu le mai poti descurca, nu le mai dovedesti singur, faci ce face toata lumea: suni un prieten. Si-i zici ce te framanta, ii vorbesti despre problemele tale si despre diverse situatii.
De multe ori, feed-back-ul primit este:
1. “Stiu, ma, ca si mie mi-e naspa, si eu sunt intr-o situatie….” si problemele lui continua sa fie dezvoltate. Tu faci pe intelegatorul si nu-ti dai seama ca, incet, incet, uiti de probleme tale, incerci sa fii receptiv si sa empatizezi cu prietenu’. Si, cand inchizi telefonul, ai un sentiment straniu de gol.
2. Sau daca nu-ti povesteste despre el, emite despre tine evaluari si judecati, cum ai ajuns tu in situatia asta, unde ai gresit tu, eventual ce sfaturi ti-a mai dat in timp si tu nu le-ai ascultat. Dupa care incepe din nou sa-ti faca un pustiu de bine si-ti da iar sfaturi si solutii la problemele tale. Dar, din nou inchizi telefonul si nu te simti deloc confortabil. “Nu inteleg, i-a pasat de mine sau nu?”
Dar, n-am terminat. Mai sunt inca. Oamenii sunt complecsi si actioneaza diferit.
4. Si mai e un caz. Cel putin doar asta imi mai vine in minte. In timp, sau de curand, ai facut ceva care nu i-a convenit celuilalt. Nu o spune, o tine la “caiet”, ti-o contorizeaza. Are insa grija sa afli ca te-a luat gura pe dinainte cu o chestie. Si tocmai cand suni si tu in vulnerabilitatea care tocmai te-a lovit, are grija sa-ti aminteasca despre punctuletul negru din carnetel. Incerci sa afli despre ce e vorba, incerci sa lamuresti situatia, dar raspunsul este “super inteligent”: “Hai sa o lasam balta. Asa… explicatii si scuze poti sa stai sa gasesti cate vrei.” Si iar inchizi telefonul si simti o furie vecina cu nebunia. Sau, poate ca-ti zici: “Nu numai eu sunt nemultumit de mine, dar nici altii! Chiar am o problema!”.
5. Ar mai fi ceva. Prietenul gandeste: “M-a sunat prietenul meu, are nevoie de mine, trebuie sa-l ajut.” Si incepe si-ti diseca problema pentru care te plangi, o analizeaza, iti gaseste 10 mii de solutii scrise eventual in cartile de specialitate si, daca starea persista, te trimite la psiholog.
6. Dar sunt si cei care spun: “M-a sunat prietenul meu, are nevoie de mine, trebuie sa-l ajut, sa-l incurajez, sa-i dau speranta” . Si incepe si-ti zice: “Lasa, nu-ti fa griji, trece, maine e o noua zi, asta o sa ti se para un fleac, alti oameni au necazuri si mai mari, noi suntem bine, suntem fericiti, ne avem unul pe altul……” si alte asemenea clisee.
Si, de fapt, ti s-a taiat si tie respiratia la un moment dat si nu ai vrut decat o gura de aer. Atunci, imi aduc aminte ca am citit undeva ca oamenii, in fond, sunt singuri.
O fi asa sau nu... Totusi, cand esti fericit, e grozav sa ai pe toti prietenii astia in jurul tau.
Cu toate ca, atunci cand te simti prea tare strans de gat, atat de bine ar fi ca doar sa te asculte, sa-l simti ca e acolo pentru tine, sa-ti arate ca-ti simte si ca-ti intelege slabiciunea si ca e super ca te simti asa pentru ca asta inseamna ca esti viu.
In aceeasi idee, te invitam la workshop-ul cu tema: "Singuratatea - alegere sau efect", la Galati si Tulcea.
| < Anterior | Următor > |
|---|